Sălacea – Descoperă satul celor 1.000 de pivniţe

La marginea câmpiilor fertile ale văii Ierului, pe pante domoale, via este la ea acasă încă din cele mai vechi timpuri. Podgoriile de aici trimiteau vinurile lor renumite către ospeţele regilor de la Budapesta şi la mesele împărăteşti de la Viena. Pivniţele săpate adânc în pământ, asemeni unor galerii, sunt vechi de sute de ani şi, cel mai adesea, au trecut din tată în fiu. Sălacea se află situată pe drumul judeţean 191 F ce face legătura între oraşele Marghita şi Valea lui Mihai. Satul, locuit în proporţie covârşitoare de maghiari (92% din populaţie), există încă din epoca bronzului. Prima sa atestare documentară apare la 1067, iar în 1215 apare în cronici cu numele Zolos. Se crede că, la momentul venirii ungurilor, aici trăia o importantă comunitate de origine slavă, care se ocupa cu exploatarea şi comercializarea sării, activitate de care se leagă şi numele localităţii.

Cum sarea era unul din bunurile foarte preţuite în Evul Mediu, Sălacea devine, pe la 1217, un târg înfloritor. Odată cu epuizarea acestei resurse, comerţul cu sare a dispărut. Aşa se face că viticultura a devenit principala activitate economică din zonă. Azi, Sălacea este cunoscută drept „Satul celor 1.000 de pivniţe”. Fie că sunt întărite cu cărămidă sau sunt pur şi simplu săpate în pământul lutos al dealului, cele 970 de pivniţe, dispuse pe străzi ce urcă în pantă la marginea satului, formează un mic cartier şi, mai ales, un peisaj creat de mâna omului cum nu mai sunt multe în lume. Cea mai veche pivniţă datează din anul 1803. În adâncurile pământului, unele pivniţe pot ajunge până la 30 de metri lungime. Vinurile de calitate, obţinute din strugurii produşi de-a lungul văii Ierului, se păstrează limpezi, aromate şi reci.

Cei ce ajung la Sălacea trebuie neapărat să viziteze casa tradiţională din sat, e chiar în cartierul pivniţelor, şi conacul de la Otomani!