Munții Bihorului

Munții Apuseni reprezintă veriga ce inchide spre vest arcul Carpaților românești, întinzându-se între dealurile Depresiunii Transilvaniei și câmpia Tisei. Ei au o suprafață de 20.000 km² și o formă aproape rotundă. În cadrul lor se pot distinge mai multe subunități geografice care se deosebesc prin structura geologică, relief, vegetație și grad de umanizare. Centrul Munților Apuseni este ocupat de Munții Bihor, din care se desfac radiar celelalte ramuri. Poziția conferă Munților Bihor un interes turistic deosebit, de care se bucură și masivul Vlădeasa, prelungirea nordică a Bihorului. În afara poziției privilegiate, de axă, munții Bihor și Vlădeasa sunt interesanți nu numai pentru înălțimea lor și relieful general, dar mai ales pentru nenumăratele obiective pe care le cuprind. Chei, abrupturi, peșteri, avene, izbucuri, cascade, ravene, la care se adaugă elemente mai puțin importante ce întregesc ansamblul, cum sunt câmpurile de lapiezuri și de doline. Toate împreună fac ca în acești munți, aproape la fiecare pas să fie ceva deosebit de văzut, de admirat, de vizitat.

Nu există în țară o astfel de concentrare, raportată la unitatea de suprafață, de monumente ale naturii, încadrate într-un ansamblu peisagistic deosebit de frumos și atractiv. Din acest ansamblu se detașează net câteva valori absolute, nu la scară națională, ci europeană, cum ar fi „Cetățile Ponorului”, „Ghețarul de la Scărișoara”, „Cheile Someșului Cald” și „Cheile Galbenei”.
Obiectivele turistice și peisajul munților Bihor și Vlădeasa sunt aproape în exclusivitate consecință a constituției lor geologice. Din punct de vedere geologic în zona care ne interesează se disting trei unități total diferite: Bihorul sudic, Bihorul nordic și Vlădeasa.