O capsulă a timpului, Peştera Urşilor

46.5537948,22.5673211 Chișcău 417366

În 1975, anul în care a fost descoperită, Peştera Urşilor găzduia o cantitate impresionantă de urme şi fosile ale ursului de cavernă. Ursus spelaeus este o specie dispărută acum 15.000 de ani. Primele explorări subterane au fost făcute de speologii amatori de la clubul Speodava, ei fiind urmaţi de specialiştii Institutului de Speologie Emil Racoviţă şi ai Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea. După cinci ani de amenajări, Peştera Urşilor a fost deschisă turiştilor. În scurt timp, locul a devenit una dintre cele mai interesante atracţii turistice ale Munţilor Apuseni. Amenajările moderne, dar şi frumuseţile naturale din interior au atras şi atrag încă o mulţime de curioşi atât din ţară, cât şi din străinătate. Pe lângă fosilele ursului de peşteră, aici au fost descoperite şi oase de capră neagră, lei şi hiene de peşteră.

Pe o lungime de 1.500 m, cât măsoară parcursul turistic al peşterii, vizitatorii pot să vadă câteva galerii impresionante, spectaculoase formaţiuni de stalactite şi stalagmite, dar mai ales resturile pietrificate ale animalelor preistorice care au adus faima acestor locuri. În cele trei galerii deschise pentru vizitare, Galeria Emil Racoviţă, Galeria Urşilor şi Galeria Oaselor, sunt numeroase minunăţii ale naturii ce etalează forme unice, câteva dintre ele primindu-şi numele de la poveştile pe care le-au inspirat: Lacul cu nuferi, Căsuţa piticilor, Sfatul Bătrânilor. O bună parte a peşterii este închisă publicului deoarece are statut de rezervaţie naturală protejată.