Cetatea Oradea

Cea reprezentativă urmă a Renaşterii în oraşul nostru este dată de către Cetatea Oradea. Cu o istorie aproape milenară, primele semne ale configurării sale datate în timpul domniei regelui maghiar Ladislau I (cel Sfânt), 1077-1095, Cetatea Oradea a fost şi este elementul identitar al municipiului de pe malurile Crişului Repede fiind cel mai mare şi mai bine conservat obiectiv monumental fortificat, conservat în vestul României. Cetatea Oradiei a fost ridicată, la sfârşitul secolului al XI-lea, pentru a proteja iniţial o mănăstire cu hramul Sfintei Fecioare Maria, mănăstire înălţată – după cum spune legenda – pe o insulă între braţele Crişului Repede, lângă pârâul Peţa. La început fortificaţia era alcătuită dintr-un val de pământ, întărit cu palisadă şi cu turnuri de lemn.

Actualul monument istorico-arhitectural pentagonal (monument istoric clasa A) reprezentat de cetatea renascentistă a Oradiei a fost construit pe parcursul secolelelor XVI-XVIII. Este un unic complex de arhitectură militară fortificat cu bastioane în stil italian vechi aflat într-o stare relativ bună de conservare din întreaga Europă de Est.

Încă de la începuturile sale, Cetatea Oradea a constituit „punctul zero” al aşezărilor din spaţiul orădean. Ea s-a erijat în nucleul polarizator al viitorului oraş prin concentrarea între zidurilor sale a funcţiilor politice, militare, administrative şi religioase ale zonei, în definitiv s-a constituit în nucleul de dezvoltare urbanistică al Oradiei Mari.

Cetatea Oradiei s-a bucurat în decursul timpului de o atenţie deosebită din partea unor regi ai Ungariei – Ladislau I, Ludovic cel Mare, Sigismund de Luxemburg, Matei Corvin, Ioan Zapolya –, sau principi ai Transilvaniei – Ştefan Bathori, Cristofor Bathori, Gabriel Bethlen, Gherghe Rákoczi I –, care s-au preocupat îndeaproape de întărirea şi dezvoltarea sa, stabilindu-şi aici o a doua reşedinţă, cu toată strălucirea cuvenită.

În catedrala sau în cimitirul din cetate au fost înmormântaţi nu mai puţin de 7 regi şi regine – Ladislau Taumaturgul I, (1095, adus la Oradea între anii 1130-1134), Andrei al II-lea (1235, dus ulterior la Agria), Ştefan al II-lea, Ladislau al IV-lea Cumanul (1290), regina Beatrix, soţia lui Carol Robert de Anjou (1319), regina Maria de Anjou, soţia lui Sigismund de Luxemburg (1396), regele-împărat Sigismund de Luxemburg (1437), precum şi numeroşi episcopi, între care Andrea Scolari şi Sigismund Thurzo. Totodată, aici mari căpitani de Oradea au jucat un rol important de-a lungul istoriei, Ştefan Bathori ajungând din 1575 şi rege al Poloniei iar Cristofor Bathori, Ştefan Bocskai, Gheorghe Rakoczi al II-lea ajungând principi ai Transilvaniei.

Astăzi, Cetatea găzduiește Muzeul Cetăţii şi al oraşului Oradea fiind locul în care trecutul cu prezentul se întâlnesc și pun în valoare patrimoniul cultural orădean. Aici sunt găzduite o serie de expoziţii temporare şi permanente cu colecţii de obiecte vechi, fotografii sau pirogravuri, unele chiar de pe vremea comunismului. În cadrul muzeului au fost amenajate, printre altele, o secţie dedicată istoriei fotografiei orădene, o galerie cu obiecte pirogravate, un lapidarium şi săli cu obiecte vechi descoperite în timpul săpăturilor arheologice.

În plus, turiştii pot să afle tainele Palatului Princiar, sălii cu grifoni ori cele ale Lapidariumului de la subsol.

[wpml-string context="content templates" name="Other Destinations"]Other Destinations[/wpml-string]