Mănăstirea Izbuc şi Izvorul Tămăduirii, locul unde credinţa are puteri vindecătoare

Loc de pelerinaj care, la marile praznice bisericeşti, atrage mii de credincioşi, mănăstirea Izbuc, ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”, şi Izvorul Tămăduirii, aflat în imediata ei apropiere, se află în mijlocul unei păduri din munţii Codru Moma, în satul care nu se putea numi altfel decât Călugări, comuna Cărpinet.

Ctitorit în anul 1903, de arhimandritul Atanasie Popescu, pe locul unde se crede că ar fi existat o veche vatră pustnicească, încă din secolele XI-XII, complexul monahal îşi leagă primele pagini de istorie de călugării mănăstirii Prislop care, la 1772, şi-au găsit refugiu în pădurile, atunci de nepătruns, ale munţilor Codru Moma. Obştea a fost risipită şi a renăscut de mai multe ori. În 1947, mănăstirea a fost atacată de „bandiţi”; unele surse spun că ar fi fost vorba chiar de comunişti deghizaţi în haiduci, dornici să şteargă de pe faţa pământului acest loc de credinţă. Atacatorii au omorât toţi călugării, cu excepţia unuia dintre ei, care a reuşit să fugă în pădure. De unul singur, el a păstrat vie candela credinţei, până în 1954, când i s-a alăturat ieromonahul Ioanichie Popescu. Apoi, cu ajutorul episcopului doctor Vasile Coman, mănăstirea a cunoscut o nouă epocă de înflorire.

Cunoscută şi sub denumirea de „Izbuc”, datorită izvorului care erupe intermitent şi a proprietăţilor curative ale acestuia, lavra atrage mulţi credincioşi aflaţi în căutarea unor alinări pentru boli trupeşti sau dureri ale sufletului. Legendele locului spun că izvorul tămăduitor a devenit cunoscut după ce un copil orb, care se rătăcise în aceste locuri, i-a auzit susurul. Băiatul a băut apă şi s-a spălat pe faţă, iar vederea i-a revenit în chip miraculos. Nu numai izvorul este făcător de minuni, ci şi icoana Maicii Domnului, copie a unei icoane de la muntele Athos. Se crede că această icoană are darul de a aduce linişte şi pace celor care se roagă la ea şi că ajută femeile să rămână însărcinate.